Imigranţi, plecaţi acasă!
«Eu devin supărată şi furioasă totodată, când aud discuţii legate de imigranţi - că ei "cauzează numai probleme" şi, în concluzie, "mai bine să se întoarcă în ţările lor", scria Adele Treschow , la sfârşitul lui 2007, într-un articol.
Mă întreb dacă oamenii aceştia, care vorbesc la adresa imigranţilor, au idee cât de greu este să ajungi într-o ţară nouă, să-ţi vezi părinţii zilnic trişti care nu vor altceva decât să se întoarcă acasă?
Fratele meu mai mic îşi împărtăşea opiniile în legătură cu imigranţii, opiniile degenerând într-o discuţie aprinsă. Gândurile lui m-au speriat şi m-au făcut să-mi dau seama că mulţi oameni în lipsa de cunoştinţe, nu au idealuri, în aceeaşi măsură.
Asemeni multora dintre cei cu care am discutat, lui i s-a părut că "imigranţii care nu vor să urmărească/respecte legislaţia suedeză şi regulile acestei ţări - nu au nimic de făcut aici"."Imigranţii nu ştiu să facă altceva decât să se bată, să vândă stupefiante (droguri), într-un cuvânt, să comită infracţiuni".
Foarte rar ne gândim să facem legătura cu ce posibilităţi au avut ei în ţările de origine, la ce au fost expuşi acolo şi cum i-au afectat (pe parcursul vieţii) toate acestea, în ideea de-a face o statistică. Mulţi imigranţi considera că viaţa lor este distrusă, şi nu a mai rămas nimic, decât amarul şi un dor enorm de ţara lor natală.
Dar câţi au puterea să-i asculte?Un prieten mi-a povestit că tatăl lui i-a dat o armă automată, când avea 5 ani, în scopul de-a o folosi pentru a se proteja. La numai câteva zile după... şi-a văzut tatăl executat pe stradă.
Dar câţi au puterea să-i asculte?Un prieten mi-a povestit că tatăl lui i-a dat o armă automată, când avea 5 ani, în scopul de-a o folosi pentru a se proteja. La numai câteva zile după... şi-a văzut tatăl executat pe stradă.
Mulţi aleg să nu vină în Suedia. Sistemul nostru îi alege pe ei, de exemplu cum îţi alegi tu echipa - care vrei să te reprezinte şi indiferent cum arată alegerea finală, ei rămân ultimii aleşi. Aceştia ultimii aleşi şi umiliţi, îi plasăm în suburbii, fără a se luă în consideraţie naţionalitatea, limbă vorbită şi pregătirile(studii, calificări, vechime în munca).
La baza suferinţelor imigranţilor se regăseşte izolarea lor continuă. Dintre copii, cei care se adaptează cel mai uşor, devin pe parcurs părinţii - părinţilor lor. Astfel, copilul îşi ajută părintele în tot: să facă cumpărături, să plătească facturile, să scrie/traducă scrisori, să-l ducă la doctor etc. Responsabilitatea lor devine prea mare; nu au posibilitatea să mai fie copii, ci se maturizează prea repede. Zilnic copilul ajunge acasă la mama, care se plânge cât de rău este în Suedia şi cât de dor îi este de casă...
Fratele meu a vrut să puncteze de fapt, referitor la imigranţi, "de ce nu-şi asumă responsabilitatea în a-şi pune problema cum este în Suedia, apoi să înveţe limba suedeză şi în final să-şi ia viaţa pe cont propriu/de la capăt".
Dar nu este aşa de uşor şi au nevoie de îndrumare. Din statistică despre sinucideri reiese faptul că un număr îngrijorător de mare dintre femeile imigrante sunt nefericite. Motivul principal este că aceste femei au fost lăsate pe dinafară. Pe parcurs ele se interiorizează, rămân singure şi speriate.
Dar nu este aşa de uşor şi au nevoie de îndrumare. Din statistică despre sinucideri reiese faptul că un număr îngrijorător de mare dintre femeile imigrante sunt nefericite. Motivul principal este că aceste femei au fost lăsate pe dinafară. Pe parcurs ele se interiorizează, rămân singure şi speriate.
Tinerii, cărora le este greu să înveţe o limbă germanica, caută familiarizare în aşa zisele găşti de imigranţi, unde primesc tratamente inegale (preferenţiale). Apoi, când încearcă să se integreze în societatea suedeză, din nou nu reuşesc. Cercul închis devine mai puternic şi mai dificil să iasă din el.
Noi trebuie să-i prindem şi să-i sprijinim pe părinţi ca aceştia, cât de devreme posibil, să reprezinte un suport mai mare pentru copiii lor. În acelaşi timp, trebuie toţi să ne asumăm responsabilitatea, creând suportul necesar pentru că "musafirii noştri noi" să aibă parte de tot ce înseamnă Suedia şi cultura suedeză.
Trebuie să-i ajutăm să înţeleagă cum funcţionează sistemul suedez, să-i luminăm în ceea ce priveşte posibilităţile fantastice pe care le au şi totodată, ce potenţial are societatea noastră. În schimb noi, suedezii, să învăţăm de la ei despre culturi şi idealuri noi.
Eu vreau să vă rog pe toţi, cei care împărtăşiţi opinii asemănătoare cu cele ale fratelui meu, să vă gândiţi mai cu atenţie. Gândiţi-vă dacă aţi fi fost forţaţi să plecaţi sau să fugiţi, să intraţi într-un sistem nou, să învăţaţi o limbă nouă, să vă adaptaţi la o nouă viaţă. Aţi fi apreciat o mână de ajutor. »
(sursa: nightlife.se)
Autor: Eliza
