Obiceiuri de Ziua Crucii

Pe 14 septembrie se celebrează descoperirea, pe Muntele Golgota, de către împărăteasa Elena, a crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înfăţişarea ei creştinilor, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 355 d.H. Ziua Crucii este data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Principalele obiceiuri de schimbare a anotimpului călduros cu unul rece sunt concentrate în jurul echinocţiului de toamnă şi se manifestă cu ocazia unor sărbători religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii.

Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri cum ar fi Carstovul Viilor sau Ziua Şarpelui.

Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice ale ţinutului, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Şarpelui este cunoscută pretutindeni. Acum se crede ca şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvara următoare, la 17 martie (Alexiile).

În lumea satelor încă se mai crede ca şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgica numită "piatra nestemată", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.

De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic) ce se duc, împreună cu buchetele de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite.

Plantele sfinţite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (năvalnicul).

Se consideră că acum florile se plâng una alteia pentru că se usucă şi mor iar cele ce înfloreau după această zi (brânduşa de toamnă) erau socotite flori ale morţilor.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se punea în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

În această zi, în Bucovina se săvârşeau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De exemplu, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod viţe de castraveţi şi cruci de busuioc sfinţit crezând că, în modul acesta, vor beneficia de rod bogat în toamna viitoare.

De Ziua Crucii se posteşte (e bine chiar să se ţină post negru) şi se fac praznice.

Oamenii merg la biserică şi dau de pomană ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, împodobite cu fir roşu, acoperite cu un colăcel/covrig şi o lumânare.

Se aduc la biserică buchete de flori şi frunze cu care se înconjoară Sfânta Cruce.

Nu se mănâncă fructe care au ceva cu înfăţişare de cruce: usturoi, nuci, pepeni, prune.

Autor: Liana Petre