Obiceiuri de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Creştinii îl sărbătoresc pe 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care s-a născut în Tesalonic, unde se şi află moaştele sale.

În popor, sărbătoarea mai este cunoscută şi sub numele de Sânmedru ori Sâmedru.Tradiţia vorbeşte despre această sărbătoare ca ultima din toamnă, cea de Sfântul Andrei fiind prezentată ca un „cap de iarnă”. După moartea tatălui său, guvernator al regiunii, Sfântul Dumitru a fost numit de împăratul Maximilian succesor al acestuia, încredinţându-i cetatea, cu poruncă să o „cureţe” de creştini. Acesta a început să propovăduiască Evanghelia. Împăratul roman a aflat de acest lucru şi poruncit ca Dimitrie să fie închis. În ziua de 26 octombrie, au intrat în temniţă ostaşi şi, găsindu-l stând la rugăciune, l-au ucis cu suliţele.

Moaştele lui Dimitrie se spune că au fost găsite întregi şi nestricate când Leontie a hotărât să-i dedice Sfântului, în semn de mulţumire că s-a tămăduit, o biserică mare şi frumoasă, iar pentru aceasta a fost nevoit să dărâme vechiul lăcaş ridicat chiar pe mormântul sfântului. Din moaşte se mai sune că a izvorât mir şi a umplut toată cetatea Tesalonicului cu o mireasmă pătrunzătoare şi plăcută. Osemintele sfântului au fost puse într-o raclă, la care credincioşii se pot închina şi azi.

În tradiţia populară, sărbătoarea Sfântului Dimitrie marchează sfârşitul verii pastorale, fiind numită şi Sâmedru sau Ziua Soroacelor, pentru că în această zi se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate cu şase luni în urmă, la Sangiorz (23 aprilie) şi se încheiau noi învoieli. Cu ocazia acestei sărbători, românii aprind focuri în curţi, iar peste flăcări sar copiii - pentru a fi sănătoşi, sau tinerii - pentru a se căsători. În Maramureş, obiceiul era ca de Sâmedru (26 octombrie), când au fost aduse turmele în "tomnatec", să se facă alesul oilor.
În culegerea de folclor din colecţia Memoria Ethnologica, Maria Rednic, de 60 ani, din Onceşti, arata că „acum e liber hotarul şi nu-i bine să nu fie lăsate turmele la păscut de către proprietarii terenurilor, ciobanii îi blestemau. Se consideră că l-ai refuzat pe Moise, fiind un mare păcat”.

Etnografii maramureşeni au explicat că „în ziua în care turma este separată şi reîncredinţată stăpânilor se poate vorbi de un ritual sferic: la plecarea în munte ultima oaie era mulsa pe prag, cu mâinile încrucişate, iar la 26 octombrie se repetă procedeul, dar este aleasă prima oaie din turmă, iar cu laptele obţinut sunt stropite toate oile, precum şi grajdul, făcându-se şi semnul crucii şi rostind: Cum a dat lapte/Aşa să daţi şi voi/Aceasta oaie/ Cât îţi trăi.” (Anuţa Savu, 78 ani, Vişeu de Sus).
 

SFANTUL DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR - 26 octombrie, zi a soroacelor

Ziua SFANTULUI DUMITRU era si o zi a soroacelor, se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii".

Tot de SFANTUL DUMITRU se tocmesc servitorii pentru diverse treburi si se strica stanele. Taranii tund coama cailor pana la trei ani, ca sa aiba par frumos.

In anumite zone, taranii il cinstesc pe SFANTUL DIMITRIE, Izvoratorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfanta Impartasanie.

În această zi se spune că păcurării (ciobanii), cu clopurile frumos împodobite cu flori de munte, sunt primiţi sărbătoreşte de întreaga comunitate şi poate începe petrecerea.

Obiceiurile de Sfântul Dumitru erau asemănătoare cu cele din preajma echinocţiului de primăvară, cum erau focurile şi roţile de foc – cu rol de purificare.
Ar mai fi de precizat că Sf. Dumitru, împreună cu Sf. Gheorghe, împarte Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice, vara constituind-o perioada între datele celebrării celor doi sfinţi, având ca miez al timpului ziua Sf. Ilie.
 

DIMITRIE CEL NOU, sarbatorit in 27 octombrie

In 27 octombrie este cinstit Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor. Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov s-a nascut la sud de Dunare, in Bulgaria. A trait în secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Iubind viata ascetica, el se retrage intr-o pestera.

Nu se stie cat timp a stat acolo si nici cand a murit, dar traditia spune ca, inainte de a muri, el s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu. Moastele sale au fost asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala Catedrala Patriarhala din Bucuresti.


Autor: BoncafeStyle



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe