Cele mai noi articole din categoria Diaspora
1 2 3 > Ultima ›
Emigra-ma-ş, şi n-am cui....
Acum, eu nu ştiu cât e adevăr şi cât e laudă în chestia asta cu ”cel mai tare în… e român.” Ea reflectă pe undeva paradoxalul complex românesc de inferioritate-superioritate care, la fel ca şi legenda cu cuvântul dor, doar românii cred că e pur românesc, când de fapt se întâlneşte la mai multe naţii. La fel ca şi bancurile.
Important nu e ca românii trăitori aiurea să fie ”cei mai tari în…” pentru că asta e o abordare manelistă (vezi celebrul text al Paraziţilor din 1997
Un experiment social şi intercultural inedit de Ziua Drepturilor Omului
Centrul de informare ONU pentru România a implicat peste 20 de voluntari de alte rase şi culturi într-un experiment social şi intercultural în magazinul real,- Bucureşti Vitan.
It used to be a fun house
România din amintirile mele obişnuia să fie campioană mondială la ceva important. Gimnastică. Handbal. Servicii secrete. Relaţii cu ţările arabe. Construcţii petroliere. România din zilele noastre e campioană mondială la miştocăreală ieftină, caterincă fără scop precis şi imbecilitate la nivel de masă. România din amintirile mele era plină de frumuseţi rustice şi peisaje arhaice. Ceahlăul. Delta. Mânăstirile. Pădurile. România de azi e plină de frunza lui Udrea, Dracula Park care n-a mai fost, de cretinismul turismului românesc subliniat de Antony B
România în dezastru. Noi ce facem?
Zeci de morţi, zeci de mii de evacuaţi, pagube uriaşe, un guvern în derivă la fel ca şi casele luate de ape. O opoziţie comunistă pusă pe distrugere mai rău că puhoaiele, un preşedinte ju(de)cător care nu mai ştii în ce echipă joacă de fapt, un udemerist pus ministru la mediu nu ca să îi ferească pe români de inundaţii ci ca să apere crimele împotriva mediului înconjurător românesc comise de colegul din Harghita (vinovat de o mare parte din dezastrul de acum). Un jeg imens în plan moral reprezentat de banditul mureşean care a dist
Ce s-a ales de România
Bacovia spunea că România e o ţară tristă, plină de umor. Şi cu conducători (Antonescu şi Ceauşescu) plini de plumb, ar fi adăugat maestrul elegiilor lacustre dacă ar mai fi trăit până după 1989. E umorul românilor o calitate salvatoare, sau un defect mortal? E normal să ne amuzăm când un pseudoziarist o numeşte Românica, aşa, ca pe-o tzatzică de la mahala, în loc să ne indignăm? Ar fi mai bine să fim nemţi, să luăm totul în serios, să ne iubim ţara şi liderul cu meticulozitate dementă, până la autodistrugere? Ar fi mai bine să fim unguri, t
România, ţara misterioasă
Acum doi ani (în vara lui 2008) am fost în România. Pe vremea aceea, economia României duduia de-o lua naiba. Majoritatea prietenilor şi cunoştinţelor cu care m-am întâlnit le mergea bine spre foarte bine. Banii curgeau gârlă, afacerile zbârnâiau şi toată lumea era fericită şi optimistă. Optimismul ăsta ajunsese să mă îmbolnăvească şi pe mine, într-un asemenea grad încât luăm în considerare o eventuală întoarcere în România, ca expatriat (cetăţean străin trimis în România
Made in Romania
Se pare că nu numai noi, românii „autohtoni” suntem la curent cu ce mai fac, si mai ales cu ce spun politicienii noştri. Românii din diapora îi urmăresc cu acelaşi interes, ba chiar ne informează că:
A apărut la Editura AŞA NU, Culegerea de Texte aparţinând lui Marean "Care este" Vanghelie. Iată câteva citate antologice: Nu exista fiinţă umană, fie că locuieşte în Africa, în Asia sau în Rahova, care să nu fi văzut un film, să nu fi rupt o floare, o fată sau un băiat, după cazul care este fiecare. Numai cine nu lucrează n
Despre naţii
Fac parte dintre fericiţii care au avut de-a face cu foarte multe naţii de-a lungul timpului. Nu mă refer la vizite în cele 14 sau 15 ţări pe care le-am vizitat până acum ci la comunicare inter-personală cu reprezentanţi ai naţiilor ăstora. Pentru un om căruia îi place să studieze natura umană, mentalităţile şi tipologia oamenilor, acest lucru nu poate decât să fie în beneficiul meu. Nu vreau să generalizez în aprecierile mele, pentru că în general nu am avut de-a face decât cu oameni oarecum educaţi. Şi cu oarecare cultură. Ï
Când milionarii se tem de moarte
Prin iarna lui 1996 construiam un pod, undeva în Moldova şi ca orice şef de şantier în România, aveam foarte mult timp liber, pentru că muncitorii ştiau mai bine ca mine ce aveau de făcut. Aşa că mă retrăgeam în baraca mea de metal neizolată şi mă încălzeam la gura sobei, citind din operele nemuritoare ale lui Vladimir Tismăneanu. Pe vremea aia nu ştiam că va ajunge să-l apere cu pieptu-i de aramă pe Matroz, iar scrierile lui mi se păreau interesante. Una din frazele care mi-au rămas în minte, venea dintr-o carte care trata Glastnost şi Perestroika.
Imigranţi, plecaţi acasă!
«Eu devin supărată şi furioasă totodată, când aud discuţii legate de imigranţi - că ei "cauzează numai probleme" şi, în concluzie, "mai bine să se întoarcă în ţările lor", scria Adele Treschow , la sfârşitul lui 2007, într-un articol. Mă întreb dacă oamenii aceştia, care vorbesc la adresa imigranţilor, au idee cât de greu este să ajungi într-o ţară nouă, să-ţi vezi părinţii zilnic trişti care nu vor altceva decât să se întoarcă acasă? Fratele meu mai mic îşi împărtăşea opiniile în legătură cu imi
1 2 3 > Ultima ›
