Sindromul Stockholm - simpatie pentru diavol

Unde este iubirea reală, umană şi nu iluzia că iubeşti? Trăieşti acum, dar ai putea trăi o viaţă lângă o iubire-chin? Cum este mai rău: să iubeşti o persoană lângă care, din diverse motive, nu poţi fi... sau să nu iubeşti deloc...?

Reacţia pare să constituie un veritabil simptom, numit în literatura de specialitate „sindromul Stockholm”, datorită unui incident de acest gen, petrecut în capitala suedeză, în urmă cu mai bine de trei decenii.

Victima, căsătorită cu călăul!

În vara anului 1973, doi indivizi mascaţi dădeau buzna pe uşile băncii Sveriges Kreditbanken, din cartierul Norrmalmstorg, al capitalei suedeze Stockholm. Erau înarmaţi până-n dinţi şi, pe un ton răstit, le-au cerut casierilor să le predea toţi banii. O patrulă de poliţie, aflată în preajmă, a încercat să intervină dar jefuitorii s-au opus, trăgând spre oamenii legii rafale de arme automate. Imediat, banca a fost înconjurată şi au început negocierile. Patru funcţionari au fost ţinuţi ostatici în clădirea băncii, timp de şase zile, mai precis între 23 şi 28 august, aflându-se permanent sub ameninţarea armelor. Pentru a spori groaza, agresorii le-au legat de brâu centuri cu explozibili, ameninţând că dacă poliţiştii încearcă să ia cu asalt clădirea, îi vor arunca în aer. Negociatorii poliţiei suedeze au reuşit să detensioneze situaţia şi explozibilii au fost îndepărtaţi. Dar, atunci când, după ce au înşelat vigilenta teroriştilor, echipele speciale de intervenţie au reuşit să pătrundă în bancă, victimele li s-au opus, încercând din răsputeri să-şi ajute potenţialii călăi! De-a lungul prizonieratului lor, ostaticii au început să apere acţiunile jefuitorilor şi chiar au opus o rezistenţă activă încercării autorităţilor suedeze de a-i elibera. Mai mult, ulterior, deşi scăpaseră de sub ameninţarea agresorilor, ei au refuzat să depună mărturie împotriva acestora şi au adunat bani pentru a le angaja cei mai buni avocaţi. 

Examinând efectul Lucifer
 

Culmea, unul dintre ostatici, o tânără casieră, s-a căsătorit cu unul dintre agresori, Jan Erik Olsson, aflat în închisoare! Criminalistul şi psihiatrul suedez Nils Bejerot, care a colaborat cu poliţia în timpul incidentului va formula ulterior şi o teorie legată de această şocantă metamorfoză, el propunând prima dată titulatura „sindromul Stockholm”.    

(sursa: Revista Magazin.ro) 

"În situaţii de ameninţare şi supravieţuire căutăm dovada speranţei - un mic semn că situaţia s-ar putea îmbunătăţi. Când cel care abuzează/controlează arată victimei o cât de mică bunăvoinţă, chiar dacă este şi spre propriul lui folos, de asemenea, victima interpretează acea mică bunăvoinţa drept un tratament pozitiv din partea captorului. În situaţii de captivitate de război, a cruţa viaţa victimei este adesea suficient", scrie Dr. Joseph M. Carver în articolul său  

"Iubirea şi Sindromul Stockholm: Misterul de a iubi un abuzator"

(sursa: The Epoch Times)
 
Nevoia victimelor de a supravieţui este mai puternică decât impulsul de a urî persoana care a generat această situaţie.
Victimele ajung să-i vadă pe răufăcători că pe nişte tipi buni, chiar că pe adevăraţi salvatori în următoarele 4 situaţii:
- 1. O persoană ameninţă cu moartea pe alta şi este percepută că având capacitatea de a pune în practică ameninţarea;
- 2. Persoana nu poate scăpa, deci viaţa sa depinde de agresor;
-3. Persoana ameninţată este izolată de ceilalţi, astfel încât singura alternativă posibilă depinde de agresor;
- 4. Agresorul este perceput ca arătând un anumit grad de bunătate către victima.
(sursa: Presa militară - Spirit militar modern - Studii; Articole)
 
Ce este şocant şi memorabil din aceste situaţii-limită? Felul în care victimele au reacţionat faţă de agresori, între cele două părţi creându-se anumite legături emoţionale.
 

 Acest mod de-a reacţiona în faţa agresorului este cunoscut în psihologie sub denumirea de "sindromul Stockholm", care nu se referă strict numai la situaţiile de luare de ostatici sau jefuitori ci şi alte forme de abuzuri: copii abuzaţi, femei bătute/abuzate, prizonieri de război, membri ai diverselor culte, victime ale incestului, control şi intimidare în relaţii (familie sau cuplu) etc.
 
Victima înţelege postura agresorului şi se regăseşte parţial în identitatea acestuia, manifestând îngăduinţa şi chiar empatie pentru comportamentul agresorului. Cel care face rău devine cel care face bine. Bestia devine frumosul, agresorul devine potenţialul salvator, duşmanul este perceput prieten. Este de fapt modul tragic al psihicului de a reacţiona în faţa unei potenţiale suferinţe.

Simptomele "sindromului Stockholm" le regăsim şi în relaţiile noastre cu familia, cu prietenii sau chiar în relaţia cu partenerul de viaţă. Persoana care abuzează poate fi mama sau tată, prietenul sau prietena, soţul sau soţia etc. De care ori nu am auzit în jurul nostru: "M-am săturat de suferinţă..., am încercat să mă despart de el, dar nu pot." "Ştiu că-mi face rău relaţia asta, dar dacă mă despart şi rămân singură, va fi şi mai rău." "Poate mi se pare mie că totul este negru... Cred că el, în felul lui agresiv..., mă iubeşte la rându-i." Proverbul: "Rău cu rău, dar mai rău e fără rău", spune cam totul.

Sunt femei care nu vor să renunţe la relaţiile în care joacă rolul principal al victimei, la acele relaţii în care sunt folosite, manipulate şi agresate la nivel psihic-emoţional. Oricât de inacceptabil, oribil sau desprins din epoca de piatră ni s-ar părea, există şi în ziua de azi femei care permit să fie abuzate fizic. Sunt femei care acceptă să fie umilite, jignite, ameninţate, bătute. La mijloc se infiltrează diverse motive: există un copil/copii, situaţia materială precară te forţează să rămâi alături de el etc.
 
Mai mult sau mai puţin, toate acestea sunt forme de dependenţă, cea mai rea, cea mai grea şi cea mai dureroasă fiind dependenţa emoţională - "Obişnuinţa este a doua dragoste şi creează dependenţă mai mare decât prima". Sfârşeşti ca o "stafie între două lumi": să nu poţi sta alături de cel iubit, dar să nu ai suficientă putere de a te distanţa şi a-ţi oferi şansa ca, la un moment dat, să te poţi îndrăgosti de altcineva. Nu ai nici cea mai mică intenţie să stârpeşti cauza răului pentru că răul, aşa cum este el, este al tău. Devine propriul rău necesar, percepi abuzatorul ca pe o persoană răspunzătoare de acum încolo de viaţa şi fericirea ta.
 
Ura şi resentimentele pe care le simţi la început pentru cel care te face să suferi se transformă treptat în simpatie şi chiar înţelegere faţă de atitudinea acestuia. Poate chiar meriţi să te afli în această situaţie? Poate chiar tu ai fost cea care i-a provocat reacţiile şi comportamentul? Şi pentru gesturile de afecţiune, cuvintele frumoase adresate, atingerile sau săruturile tandre primite mult mai rar decât certurile, reproşurile, jignirile sau sentimentul că nu meriţi mai mult, nu eşti ulterior... şi mai recunoscătoare celui care îţi face rău? Nu îl iubeşti şi mai mult pentru toate astea?
 
 
Chiar trebuie femeia supusă la asemenea tratamente să-şi facă rău cu permisiunea propriei conştiinţe şi acordul tacit şi categoric al sufletului?
 
 

Autor: Luminita Iliescu

  1. Ioana
    31-10-2015 09:44

    Sora mea este in situatia asta de ani de zile si de fiecare data cand credem ca il va parasi,se intoarce la el!Situatia este din ce in ce mai rea,dar ea il iarta de fiecare data,desi abuzurile verbale si fizice s-au inmultit.O izoleaza de familie,impunandu-i sa nu ne contacteze,indiferent de ceea ce pateste!Nu mai stiu ce sa o sfatuiesc!
  2. PAtraucean Larisa
    05-05-2015 01:51

    Eu sunt in situatia asta de 2ani si nu poot sa ies din ea.Nu miam vazut parinti de 6luni si miam ratat facultatea.Vas multumi mult pt in sfat


Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Isteria dietelor

Text trimis de Viorela Dobre Oriunde intorci capul, oriunde privesti, invariabil te va lovi sceptrul unei noi metode de slabire, un regim minune care sa te ajute sa te transformi dintr-o scrofita i... Citeste tot

I'm good or not!?

Eu nu sint o persoana normala-sau ceea ce se  numeste de regula  in societate  normal!nu stiu cum sint dar nu ma sperii una ,doua  din ce mi se intimpla  ;ma tem  cu adevarat doar cind mi se imbol...Citeste tot

Primăvara vine cu arome fresh și parfumuri florale

Odată cu venirea primăverii, parfumurile ne trezesc simţurile și dincolo de contribuția lor la imaginea personală, în plan mai profund, te poți conecta cu miresmele și gingășia naturii, te poț... Citeste tot

Cu ce te îmbraci de cutremur?

 

În martie 1977 aveam 4 ani. Deşi s-a întâmplat ceva îngrozitor atunci – celebrul cutremur de 7,2 grade pe scara ... Citeste tot

Picior peste picior, NIG de vorbă cu Petronela Rotar

Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fa... Citeste tot

Prietenii mei, barbatii

Cand eram mica nu l-am citit pe Leonard Cohen si nu stiam ca scrisese el intr-o carte, probabil in urma experientelor personale, ca "o prietenie intre un barbat si o femeie, daca nu e bazata pe sex, e...Citeste tot

Vacanțele mele în Elveția Franconă / My holidays in Franconian Switzerland

(the English version is available just after the Romanian one and is to be continued on the post regarding: "Those people" novel making off)

Era pr... Citeste tot