Niciodată singur
Dacă am şti ce ne aşteaptă, cred că am fi tentaţi să ne împotrivim şi să schimbăm uneori, ceea ce stă să vină.
Faptul că nu ştim ce urmează ne dă şansa de a înfrunta, pur şi simplu, orice situaţie bucurându-ne dacă e bine, întărindu-ne dacă e de luptat pentru a fi bine. Orice început are doza lui de promisiune. Ceea ce uităm adesea este că împlinirea acestei promisiuni depinde de noi.
Aşteptăm de la alţii să trimită norocul pe strada noastră şi dezarmăm la primul semn de furtună. Fără să acceptăm că de fapt şi norii fac parte din viaţă, iar curajoşii nu se limitează doar la a supravieţui.
Îi admirăm pe cei care au ştiut ce şi cât să ceară de la viaţă, însă când e vorba de propriul nostru drum ne temem să cerem prea mult ca nu cumva să primim prea puţin.
Îi admirăm pe cei care au ştiut ce şi cât să ceară de la viaţă, însă când e vorba de propriul nostru drum ne temem să cerem prea mult ca nu cumva să primim prea puţin.
Din timp în timp, e bine să ne întrebăm sincer şi limpede ce vrem pentru a şti ce promisiune avem de ţinut.
Credem că anumiţi oameni sau anumite lucruri ne poartă noroc. Şi facem tot posibilul ca atunci când avem nevoie acei oameni sau acele lucruri să ne fie în preajmă. Astfel, avem sentimentul că şansa e de partea noastră, că norocul ne e garantat.
El vine, de fapt, din liniştea de a avea cu noi ceva sau pe cineva benefic, din bucuria de a şti că avem pentru cine să facem ceva bun şi din încrederea că putem împlini un lucru oricât de greu ar fi, atât timp cât nu suntem măcar în interiorul nostru singuri.
Apoi, nimeni nu mai stă să vadă de unde venea, de fapt, norocul.
Important este ca peste emoţia unui obstacol să suprapunem imaginea cuiva sau a ceva drag. Şi astfel totul pare mult mai uşor.
Autor: Luminita Iliescu
-
VIS02-12-2010 12:06
Da... mi-ai trimis candva niste versuri:..."cand lacrimi se ivesc in ochii si cand din suflet cad suspine, nu dispera si nu te-opri, atatia alti, depind de tine..." si poate ca aveai dreptate sa scrii asta ... fiecare are nevoie de "un suport imaginar interior" , dar, ce te faci cand constati ca suportul este realmente imaginar ????? Doare si amaraste succesul .....
