“În proză sunt mult mai cinic decât în poezie; în poezie sunt mai idealist cumva, iar în muzică sunt mai direct. Toate cele trei forme mă ajută să mă exprim ca un artist întreg” – interviu cu Mihnea Blidaru

Mihnea Blidariu, membru al formaţiei Luna Amară, şi-a lansat pe 27 octombrie primul roman, numit "Playlist". Daniel Loagăr (alias Trimbulind) a avut plăcerea de a-i lua un interviu în exclusivitate înainte de lansarea care a avut loc în Club A.

Trimbulind: Mihnea, diseară ai lansarea primului tău roman, numit „Playlist”. De ce „Playlist” şi nu „Playboy” sau „Copiii cenzurii îşi iubesc mama”?

Mihnea: Ah, ce fain că mă întrebi asta! „Copiii cenzurii îşi iubesc mama” a fost aşa.... prima mea încercare de proză, o chestie mai autobiografică; apoi am renunţat la ea ... Era prea jurnal, prea personal... A rămas pe undeva la Mihai, printr-un folder la Cluj.
„Playlist”, pentru că eu vin din zona muzicală şi pentru că fiecare capitol are drept titlu câte o piesă muzicală care îmi place mie foarte mult.

Trimbulind: Am înţeles că o să le cânţi diseară.

Mihnea: Da, o parte, nu toate ... O să fie 14 piese.

Trimbulind: Câteva exemple de piese ?

Mihnea: „Nobody” – Marilyn Manson, „The future” – Leonard Cohen, „Smells like teen spirit” – Nirvana, „Te simt” – Travka...

Trimbulind: Cei de la Travka sunt invitaţi diseară la lansare ?

Mihnea: Da. De fapt, Alexei şi George de la Travka.

Trimbulind: Ai început cu poezia, ai continuat cu muzica, acum ai ajuns la proză.
Ce urmează? Pictura, sculptura?

Mihnea: Teatru. Asta chiar e în premieră, ai fost primul care m-a întrebat, aşa că îţi spun ţie primul. M-am întâlnit zilele trecute cu un actor şi cu un regizor din Cluj care vor să facă teatru pe teme de poezie.

Trimbulind: O să joci în piesă?

Mihnea: Într-un fel. Practic, o să fie un fel de one-man show ce o să recite poezie, iar în spate va fi susţinut de muzică live. Muzica live va fi cântată de Luna Amară şi probabil că o să şi interacţionăm cu actorul şi cu publicul. Deocamdată, alegem textele şi muzica, iar undeva prin ianuarie-februarie sperăm să se materializeze proiectul.

Trimbulind: Eu am aflat ieri de romanul tău, am dat un search pe internet şi nu l-am mai găsit pe blogul tău. La ce mă pot aştepta eu, care nu am citit nimic din el ?

Mihnea: În primul rând, o să recunoşti foarte multe personaje din realitatea românească..

Trimbulind: Este inspirat din realitate?

Mihnea: Da. Unele personaje apar cu numele reale ... Gigi Becali, Funar, Andreea Marin şi Ştefan Bănică. Altele sunt sugerate, dar o să le recunoşti cu siguranţă. Iar altele apar cu numele schimbate.

Trimbulind: Cunoscându-te pe tine, mă aştept la protest în acest roman.

Mihnea: Şi asta, dar şi speranţă şi iubire.

Trimbulind: Am fost în dimineaţa asta la protest. Protestăm, protestăm, dar s-a schimbat cu adevărat ceva? Ai observat în ăştia 10 ani de Lună Amară o schimbare în oameni datorată ţie, vouă?

Mihnea: Am mai fost întrebat asta. Nu ştiu dacă putem vorbi despre schimbarea unei generaţii întregi. Ar fi frumos. Sunt oameni din generaţiile mai tinere care gândesc altfel şi vor altceva. Deocamdată suntem în minoritate, asta e clar. Şi muzicală, şi socială. Dar eu am încredere că vom reuşi să schimbăm ceva, pentru că întotdeauna minorităţile au făcut diferenţa. Majoritatea doar au urmat curentul. Sper să fiu o părticică a schimbării şi sper că, pe măsură ce trece timpul, vom fi tot mai mulţi.

Trimbulind: Romanul ţi l-ai finanţat singur?

Mihnea: Nu. Romanul este publicat de Editura de Pariuri Literare.

Trimbulind: În ultima vreme, o mulţime de vedete din show-bizz au început să scrie - Andreea Marin, Loredana etc. Acum, şi Mihnea Blidariu.

Mihnea: Eu am ceva antecedente. Am publicat până acum două volume de poezie, am scris şi publicistică - recenzii şi cronici culturale.
Sunt multe şanse să câştige pariul cei de la Editura de Pariuri Literare.
Promovarea cărţii se poate face şi altfel. Cartea se poate vinde şi la concertele Luna Amară, iar lansările sunt neconvenţionale, cum, de altfel, o să fie şi lansarea din seara asta (n.r. – miercuri 27 octombrie), în Club A.

Trimbulind: Dacă ar fi să alegi un singur mod de a te exprima, ce ai alege între poezie, muzică şi proză?

Mihnea: Nu pot să aleg un singur mod de exprimare, din moment ce deja trei. Cred că, într-un fel, forma de exprimare te alege pe tine ca artist. Vine aşa, peste tine, şi te îndeamnă să o scoţi la suprafaţă. Temele sunt comune, în mare parte - şi în poezie, şi în muzică, şi în proza.
Fiecare dintre aceste trei forme de exprimare ajută la potenţarea unui anumit segment. În proză sunt mult mai cinic decât în poezie; în poezie sunt mai idealist cumva, iar în muzică sunt mai direct. Toate cele trei forme mă ajută să mă exprim ca un artist întreg.

Trimbulind: Ai mai multă libertate de expresie în proza decât în poezie sau în muzică?

Mihnea: Da. Cu siguranţă. Muzica, de exemplu, te obligă să faci anumite versuri în funcţie de metrică, de cadenţă... Dar e cu atât mai frumoasă provocarea - şi cu atât mai mare mulţumirea când reuşeşti.

Trimbulind: „Playlist” este o carte despre apocalipsa României?

Mihnea: Da. Despre sfârşitul lumii în România. Sfârşitul lumii, în carte, vine aşa ... foarte hollywoodian ... cu un meteorit care va lovi pământul...

Trimbulind: Şi eu care credeam că vom muri de plictiseală…

Mihnea: :) Sper că nu ... Eu am ales tema asta cu sfârşitul lumii pentru că am observat că, în ultima vreme, omenirea e foarte obsedată de Apocalipsă, de Armaghedon. În roman am vrut să pun societatea românească contemporană într-o situaţie extremă. Pentru unele personaje din carte e un pretext să-şi rememoreze întreaga viaţă, pentru altele, să se revolte împotriva acestui sfârşit, iar pentru restul - să îl trăiască ca şi cum nimic nu s-ar întâmpla.

Trimbulind: Nu crezi că obsesia sfârşitului lumii e, de fapt, dorinţa omenirii de uniformizare, de acoperire a diferenţelor dintre oameni?

Mihnea: Foarte fain că zici asta, pentru că, la un moment dat, în roman se explică într-un fel lucrul ăsta. Şi anume, că sfârşitul lumii e, de fapt, o metaforă. Pentru noi, sfârşitul a început demult şi mergem către acest sfârşit. Continuăm să ne cosumăm natura şi să ne consumăm pe noi înşine.

Trimbulind: De ce ai ţinut să ai romanul pe hârtie? Pentru bani, pentru nemurire, pentru suflet?

Mihnea: Nu pentru asta. Pentru că mie îmi plac foarte mult cărţile ... să le ţin în mână, să le citesc ... E singurul motiv.

Trimbulind: Mulţumesc, Mihnea. Ne vedem diseară la lansare.

Mihnea: Cu plăcere. Te aştept.

www.respir-art.blogspot.com

Autor: interviu de Daniel Loagar