Noiembrie

Pentru prima oară literele se încăpăţânează să nu alunece în cuvinte pentru a crea povestea de toamnă. Nu mai vor să fie gânduri, nu mai vor să fie doruri. Le-am abandonat acolo, măzgălite pe hârtie, într-o zi de toamnă, cu multe semne de întrebare.

În alte condiţii, mi-ar fi fost uşor să le descifrez tăcerea. De ce au ales să facă paşi înapoi şi să se ascundă în albul hârtiei?

De ce au uitat că s-au născut dintr-o altă poveste cu dorinţe ascunse în scoici şi mesaje desenate printre stele?

De ce cuvintele au împietrit pe tastatură, refuzând să-şi mai caute visele în amurguri de toamnă?

Azi nu voi mai scrie nimic. Doar voi picta romantismul acestei toamne ce s-a ascuns în sufletul meu.

Îmi voi scrie povestea, acolo între filele îngălbenite de toamnă şi răsfoite de adierea viselor noastre. Ne vom întâlni la fiecare pagină şi vom inventa cuvinte nescrise răsărite din dorul de tine, din dorul de mine.

Mă vei lua cu tine printre gânduri, iar eu voi săruta delicat frunzele aşternute printre rânduri. Vom învăţa să descifrăm taine. Ne vom abandona verbului a iubi, regăsindu-ne secundă cu secundă.

Vom amesteca literele căutând întrebări şi răspunsuri, iar în privirile noastre vom descoperi sensul de a iubi. Vom transforma punctul în sărut, lăsând povestea să continue.

Şi vei simţi fiorul cuvintelor născute în cea mai frumoasă toamnă din câte au existat vreodată. Aşează-le între palmele tale pentru ca mângâierea ta să-mi arate drumul cel mai scurt către tine. Apropie-te de mine şi te voi învăţa să iubeşti toamna pentru o eternitate.

Te voi aştepta să-mi citeşti de pe buze fiecare dorinţă păstrată în gând pentru a descifra misterul senzualităţii mele.

Soarele îşi va lăsa amurgul în frunze arămii, iar tu îmi vei culege gândurile pentru a te învălui în dorinţă împlinită. Ne vom şopti fiecare iubirea, pe când paşii noştri vor măsura drumul prin acelaşi cuvânt.

Şi când primul volum se va fi terminat, vom porni către al doilea şi din ce în ce mai departe, până când rafturile bibliotecilor de peste tot vor ceda fericite sub greutatea literelor înţelese doar de tine şi de mine.

Autor: Luminita Iliescu