Farmecul pasiunii

Pasiunea e cea care ne conduce şi animă la început de drum. Unii o simt o viaţă, alţii sunt mistuiţi şi devoraţi de ea. Mai sunt şi oameni care trec nepăsători pe lângă ea.

Ce aş putea spune eu despre pasiune? Că sunt o femeie obişnuită. Cu o iubire imposibilă în inima mea, cu gânduri nemărturisite nici măcar mie şi trăiri de genul celor pe care ar fi bine să le eviţi.

Asta se întâmplă cu mine de ceva timp... a devenit cumva o obişnuinţă să sper fără speranţă, să iubesc fără iubire, să visez cumva fără sens şi rost, într-o inerţie a unei iubiri imense… imposibilă însă.

Mereu avidă de un suflet cald şi o iubire imensă, nu m-am gândit prea mult fiind imobilizată de propriile-mi temeri şi trăiri.

Nu aş putea să spun exact ce s-a întâmplat...

Construisem un zid în jurul meu, înalt şi aparent inaccesibil... eram liniştită pentru că încercaseră destui să îl doboare fără succes.

Eram pe gânduri, trăiam în lumea mea şi brusc a aprărut de nu ştiu unde… Nu ştiu nici azi să spun cum a reuşit.

E ca un vis... asta-mi tot spun de ceva timp... Visul a reuşit să dărâme zidul pentru mine... iar el s-a apropiat de uitându-se atent la inima mea.

Crezusem că numai eu pot s-o văd, crezusem că apusul trăirii de o viaţă a distrus viaţa inimii, că miile de bucăţi de inimă nu-şi vor găsi bătaia de pasiune...

Am fost atât de uimită încât am uitat pentru un timp să înţeleg. Apoi văpaia pasiunii s-a întins precum un incendiu devastator. Şi nu ştiu încă dacă mă număr printre cei devoraţi şi mistuiţi de ea.

Autor: Luminita Iliescu