Emigra-ma-ş, şi n-am cui....
Acum, eu nu ştiu cât e adevăr şi cât e laudă în chestia asta cu ”cel mai tare în… e român.” Ea reflectă pe undeva paradoxalul complex românesc de inferioritate-superioritate care, la fel ca şi legenda cu cuvântul dor, doar românii cred că e pur românesc, când de fapt se întâlneşte la mai multe naţii. La fel ca şi bancurile.
Important nu e ca românii trăitori aiurea să fie ”cei mai tari în…” pentru că asta e o abordare manelistă (vezi celebrul text al Paraziţilor din 1997, ”dar vă spun, mă simt că cel mai bun…” ). Important, în opinia mea, e ca ei să fie NORMALI odată ajunşi în lumea normală la care tânjeau, dar pe care o percepeau mai mult instinctual decât la nivel informat.
Românii, şi nu numai ei, nu emigrează, din păcate, pentru a pleca la mai bine, ci pentru A FUGI DE MAI RĂUL din ţară. După care îşi iau DigiTv şi/sau scriu pe bloguri în româneşte, gătesc în mare parte numai mâncăruri româneşti şi căută cu limba scoasă palincă şi varză murată. Chiar şi când sunt ”ce mai tari în…” din Montreal.
Cei care, pur şi simplu, pleacă la mai bine, fără să îşi taie punţile complet, nu se numesc emigranţi, ci expatriaţi. Eu sunt unul dintre ei.
Nimeni nu se adaptează niciodată total într-o ţară de adopţie.
Un emigrant rămâne intodeauna un ADOPTAT, niciodată un ADAPTAT.
(sursa: cafeina.ro; sursa foto: realitatea.net)
Autor: Abbadon
Adauga comentariu
Blogurile BonCafe
Frustrarea, cel mai mare obstacol
Text de Tasente Tanase (Tashy) Frustrarea este cel mai cinic sentiment pe care il poate avea o fiinta umana. Este sentimentul care ne apasa pe toti, mai ales in ultimii ani de zile. O nevoie sat... Citeste tot
"nu oala cu laptele-faptele"
Nu am tinut post!nu tin post niciodata asa a la long ca nu sint in stare!uit sau poate sint doar neatenta , habar nu am ..poate pentru ca mama m-a invatat asa de bine ca nu e esential sa te abti...Citeste tot
E vina mea...
Mi-e greu, dar trebuie să recunosc că e vina mea în totalitate, aşa că nu pot nici măcar să te privesc cu reproş prin vălul din ce în ce mai des al lacrimilor. Niciodată nu am ştiut să iau, fără e... Citeste tot
Hocus – pocus, iote că n-a murit Brad Pitt!
Tocmai am plâns cu sughiţuri la Grey’s Anatomy – episodul cu prăbuşirea, cunoscătorii ştiu ce şi cum. L-am plâns şi pe Wilson, în House MD şi, în general, plâng de nu mai ştiu de mine la filme, şi la ... Citeste tot
Scrisori nescrise
Am primit un sfat: "Scrie scrisori catre persoanele cu care simti ca inca n-ai incheiat socotelile! Nu trebuie sa le si trimiti, doar scrie-le si vezi tu pe urma ce vei face cu ele". Am zambit. Primul...Citeste tot
I'm not here
Am auzit o poveste despre un baietel de la campie nerabdator sa vada un munte, inchipuindu-si ca este cea mai mareata imagine din lume, mai mare ca tata, mai mare ca stalpul, mai mare ca varful biseri... Citeste tot
Periplu galilean pe urmele lui Isus și nu numai
Ce părere aveți de-o plimbare pe urmele lui Isus (de la ebraicul Ieșua, însemnând mântuire,salvare) în Galileea și, înspecial, de jur împrejurul (obicei local) Mării Galileei, lac... Citeste tot
