Ziegfeld Follie


Sunt nelipsită la orice bal. Sigur că tu nu mă vezi. Trag din pipă la şemineul unui living care miroase a punci şi a vânat. Râd şi beau împreună cu alte gelsomine ameţite, ne uneşte o demenţă simpatică.
 
Suntem furii nevoite să trăiască invizibil undeva în afara mâzgălelilor solemne dintr-un caiet dictando.
 
Ne lipseşte cu desăvârşire graţia, fapt care aproape că ne condamnă la un destin de mătuşă.
 
Vei curta galant ofelii care plutesc frumoase deasupra grotescului situaţiilor umane, chiar şi atunci când dragostea egoistă le revendică în nămol. Ele simt sublim, iar gândurile lor nobile şi sinistre deopotrivă se întind într-o caligrafie demnă de toată invidia.
 
Tu, între timp, te vei resemna cu noi, ne vei privi în ochi promiţându-ne că ne vei umple sălbăticia cu prunci. Nici tu nu crezi că meriţi mai mult, în ciuda încrederii pe care încercăm să ţi-o insuflăm cu riscul de a rămâne singure aici.
 
Ne vei cita de faţă cu lumea bună fără a menţiona sursa, iar lumea bună ne va tolera, dispreţuindu-ne blajin pentru că nu suntem noi acele ofelii care să merite răspunsuri la întrebări. Îţi suntem concubine şi te facem să crezi că-ţi aparţinem.
 
Ne urăşti, cu toate că uneori am putea jura că ai cele mai tandre sentimente. Vezi că şi tu ne păcăleşti? Sau poate că pe tine te urăşti?
 
Însă în faţa vitejiilor cu care te lauzi, atât ofeliile, cât şi gelsominele nu sunt decât capete care aprobă. Numai că suferinţa ofeliilor îşi găseşte într-un final eroul, la fel ca privitul în gol al Gretei Garbo. Iar ele calcă mai departe pe mare, sâcâite de praful inexistent de pe tălpile lor.
 
Noi, gelsominele, suntem vocea joasă care nu atrage nicio curiozitate într-un vacarm ferm convins că poveştile sale însămânţează nimicul. În timp ce tu te dichiseşti pentru vânătoarea de vulpi, iar ofeliile îşi încaleca stoic şaua, ţinându-şi ambele picioare de aceeaşi parte a animalului, noi râdem aici nebune, ne îmbătăm sub arcada imaculată a crinolinei căptuşite cu pene de raţă şi avem părul galben tapat. Fundul pe care-l întoarcem greoi spre lume mai că-l intrigă pe August Lumiere, deşi avem buze subţiri, iar nasul meu imita o pasăre de pradă.
 
Când te vei întoarce obosit şi-ţi vei coborî sub rochia mea degetele care au obiceiul să se mulţumească cu prea puţin, vei găsi o capelă din bumbac părăsită.


Autor: Cora Manole



Adauga comentariu

Numele tau:

Comentariul tau:


Security Code:



Blogurile BonCafe

Seducerea destinului. Cum sa eviti mediocritatea

Text de Sofia Dumitriu, psiholog Acum ca isteria sarbatorilor s-a potolit, ca povara de a “face” ceva de revelion a trecut, ca SMS-urile prea-pline de intelepciune sablon nu mai blocheaza reteaua, ... Citeste tot

Previzibilul din capul meu

Ma intreb uneori daca chiar totul e previzibil sau mai e loc de schimbari naucitoare?? Ca asa, intre ele ,sa apara o situatie care sa aduca a surpriza am mai intilnit dar schimbari care sa ma surp...Citeste tot

Ieftin și bun de pe Notino

După cum știm, NOTINO este raiul parfumurilor și al celor mai căutate produse cosmetice. Găsim pe site, dar și în magazine tot ce ne dorim în materie de frumusețe, cele mai căutate branduri, unele... Citeste tot

Am tot ce-mi trebuie

 

Nu de puţine ori mi-a fost dat să percep invidii dense, aproape palpabile, la adresa mea.... Citeste tot

tete-a-tete, NIG și scriitorul Constantin Ciucă. Despre femei.

 

Domnelor și domnilor, pentru o vreme, tete-a-tete-urile mele se vor concentra puțin asupra unui subiect fierbinte : Femeia.

Femeia așa cum est... Citeste tot

Tu cum traiesti?

Sunt vreo doua perioade pe an cand ne-apuca bunatatea. Zenul, karma si feng shuiul, vorba cantecului, sunt la noi acasa.  Necredinciosii fac infuzie de credinta involuntara, credinciosii se apleaca de...Citeste tot

O călătorie mai specială printre gusturi și arome

O călătorie mai specială printre gusturi și arome

Rețete de la mama de-acasă

De astă dată, în loc ... Citeste tot